Momente de referinţă ale integrării europene (1950-2011)
După al Doilea Război Mondial, politicieni din mai multe ţări europene au convingerea că singura soluţie pentru a preîntâmpina izbucnirea unei noi conflagraţii în Europa este o uniune economică şi politică.
1950
Ministrul francez de externe, Robert Schuman, propune integrarea industriilor cărbunelui şi oţelului din Europa Occidentală.
1951
Şase ţări pun bazele Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO): Belgia, Franţa, Italia, Luxemburg, Republica Federală Germania şi Ţările de Jos. Tratatul CECO expiră 50 de ani mai târziu, în anul 2002.
1957
Se semnează Tratatele de la Roma, prin care se înfiinţează Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) şi Comunitatea Economică Europeană (CEE). Obiectivul statelor membre îl constituie eliminarea barierelor comerciale şi tarifare dintre aceste ţări şi crearea unei pieţe comune.
1967
Are loc fuziunea instituţiilor celor trei Comunităţi Europene (CECO, CEE şi Euratom), care duce la formarea a trei noi instituţii: Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European.
1970
În urma unei hotărâri adoptate de Consiliul European (respectiv de şefii de stat sau de guvern ai statelor membre ale CEE) în anul 1969, Raportul Werner schiţează un prim proiect de uniune economică şi monetară cuprinzând cele şase state membre ale CEE la vremea respectivă. Din diverse motive, proiectul eşuează la începutul anilor '70.
1973
Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Comunitatea Economică Europeană. În acest moment, CEE numără nouă state membre.
1979
Guvernele şi băncile centrale ale celor nouă state membre pun bazele Sistemului Monetar European (SME). Acesta cuprinde în principal mecanismul cursului de schimb (MCS), care introduce cursuri de schimb fixe, dar ajustabile între monedele ţărilor participante.
1981
Grecia aderă la Comunitatea Economică Europeană.
1986
Spania şi Portugalia aderă la Comunitatea Economică Europeană.
1986
Este relansată ideea unei uniuni economice şi monetare, odată cu adoptarea Actului Unic European (AUE).
1988
Consiliul European confirmă obiectivul realizării Uniunii Economice şi Monetare (UEM). Un comitet de experţi prezidat de Jacques Delors, preşedintele Comisiei Europene, analizează modalităţile de realizare a UEM. Raportul elaborat de acest comitet (Raportul Delors) propune un proces de tranziţie în trei etape.
1989
Debutează negocierile referitoare la Tratatul privind Uniunea Europeană. Acest tratat pune bazele Uniunii Europene (UE) şi modifică Tratatul de instituire a Comunităţii Europene. În special, Tratatul cuprinde dispoziţii privind instituirea UEM şi înfiinţarea Băncii Centrale Europene. Este cunoscut şi sub denumirea de „Tratatul de la Maastricht”.
1992
Se semnează Tratatul de la Maastricht. Acesta introduce noi forme de cooperare între guvernele statelor membre, în domenii precum apărarea, justiţia şi afacerile interne. Prin adăugarea acestei cooperări interguvernamentale la sistemul „comunitar” existent, Tratatul de la Maastricht pune bazele Uniunii Europene.
1993
Tratatul de la Maastricht intră în vigoare la data de 1 noiembrie, după ratificarea de către toate cele 12 state membre.
1995
Austria, Finlanda şi Suedia aderă la Uniunea Europeană.
1990-99
Se realizează Uniunea Economică şi Monetară în trei etape.
2002
Introducerea monedelor şi bancnotelor euro în 12 ţări ale UE.
2004
La data de 1 mai, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia şi Ungaria aderă la UE.
2007
Bulgaria şi România se alătură statelor membre ale Uniunii Europene la 1 ianuarie.
2009
La data de 1 decembrie intră în vigoare Tratatul de la Lisabona.
2011
Îşi încep activitatea trei noi autorităţi europene de supraveghere financiară: Autoritatea bancară europeană, Autoritatea europeană pentru asigurări şi pensii ocupaţionale şi Autoritatea europeană pentru valori mobiliare şi pieţe. Acestea, alături de Comitetul european pentru risc sistemic, înfiinţat în acelaşi an, au drept obiectiv asigurarea stabilităţii financiare şi îmbunătăţirea cadrului de supraveghere la nivelul UE.
